Infecția cu virusul West Nile afectează și omul și animalele. Ce este, cum se transmite boala, care sunt simptomele. „Se întâmplă în fiecare vară”

Primul caz de
infectare cu virusul West Nile din acest an a fost confirmat de către
autoritățile sanitare la un pacient din Capitală. Astfel de cazuri sunt
înregistrate în fiecare vară, spun specialiștii. 

Țânțarii sunt cei care transmis virusul West Nile FOTO: Pixabay

Îmbolnăvirile
produse de contactul cu virusuri considerate caracteristice altor continente au
fost din ce în ce mai multe în ultimele decenii în Europa. Responsabile de
aceste îmbolnăviri sunt paraziți din grupul țânțarilor sau căpușelor.

Din categoria
acestor boli „exotice” face parte şi infecţia produsă de virusul West Nile,
precizează autoritățile sanitare-veterinare într-un material informativ de pe
site-ul ANSVSA.

Ce este infecţia cu
virusul West Nile. De când se supraveghează în România

Infecţia cu virusul
West Nile este o boală care evoluează în mod predominant ca o meningoencefalită.
Țânțarii sunt vectorii care transmit boala, care este încadrată în grupul
zoonozelor, fiind comună omului și animalelor.

Boala afectează în
mod deosebit păsările domestice şi sălbatice, precum şi câteva specii de
mamifere, cele mai expuse fiind ecvideele (caii) şi oamenii.

„Implicarea unui
virus în transmiterea bolii la om a fost demonstrată în anul 1937, în
districtul West Nile din Uganda (Africa), în urma testării unor probe de sânge
recoltate de la o pacientă care prezenta sindrom febril.  La animale 
boala a fost diagnosticată pentru prima dată în 1956 în Egipt (la
cai).  Este important de remarcat
situaţia întâlnită în America de Nord, unde virusul a fost semnalat pentru
prima dată în 1999, în prezent boala întâlnindu-se pe întreg continentul nord
american (termenul folosit în acest caz fiind de boală endemică – permanentă
într-un anumit teritoriu).  În anul 1996,
România s-a confruntat cu cea mai mare epidemie de meningită West Nile din
Europa. Începand cu anul 1997, autorităţile sanitare au implementat un sistem
de supraveghere al acestei infecţii astfel că toate cazurile de meningită sunt
strict monitorizate de medici”, precizează specialiștii, în documentul citat.

Cum se transmite
boala

Virusul West Nile
care provoacă boala se transmite de la animale la om prin înțepătura de țânțar,
din acest motiv fiind extrem de important să se acționeze pentru evitarea acestor
înțepături. Cercetările au demonstrat că păsările infectate ar fi cele care au în sângele lor virusul în cantități suficient de mari astfel încât
țânțarul să se infecteze.

Specialiștii explică
în ce mod se realizează efectiv transmiterea bolii. Principala condiție este
aceea ca țânțarul să se hrănească cu sânge provenit de la un animal deja
infectat, deoarece virusul la animale, în faza de început a bolii, se regăseşte
în sistemul circulator.

„Odată pătruns în
sistemul digestiv, virusul va fi multiplicat de celule, localizându-se în final
în glandele salivare ale ţânţarului. În acest stadiu vectorul devine capabil de
a transmite boala dacă se va hrăni pe un animal receptiv (sensibil) sănătos.  Din cercetările efectuate până în prezent s-a
constatat că păsările sunt singurele animale în sângele cărora virusul se
găseşte în cantităţi suficient de mari pentru ca ţânţarul să se infecteze.
Sângele cailor şi al omului reprezintă de asemenea un mediu propice pentru
multiplicarea agentului infecţios, însă cantitatea de virus circulantă nu este
suficient de mare şi astfel, prin hrănire, ţânţarul nu se infectează”, se
menționează în articolul  postat pe
site-ul ANSVSA.

Boala este menţinută
în natură prin repetarea unui ciclu de contaminări reciproce între ţânţar şi
diversele specii de păsări domestice şi sălbatice de pe teritoriul unei
localităţi sau a unui judeţ. Ocazional, când în ciclu intervin ţânţari care se
pot hrăni atât pe păsări cât şi pe mamifere, pot apărea şi cazuri de
îmbolnăvire la om sau cai, explică specialiștii.

Un rol determinant
în introducerea bolii în diverse teritorii de pe glob îl au păsările
migratoare.

Cum se manifestă boala
la om, cum se manifestă la animale

De menționat că într-un
procent mic din cazurile de infectare la om se ajunge la forme grave ale bolii însoțite
de simptome care să ne trimită de urgență la medic, în cele mai multe dintre
cazuri trecându-se peste infecție fără simptome.

Virusul are
afinitate pentru celulele nervoase din creier, măduva spinării, nervi etc., menționează
specialiștii, însă manifestările clinice diferă la om faţă de animale.

„La om simptomele
cel mai des întâlnite sunt: febră (38˚ – 40˚C), dureri de cap, gât, muşchi şi
articulaţii, lipsa poftei de mâncare, greaţă, conjuctivită. Pot apărea chiar
diaree sau semne respiratorii. Simptomele sunt asemănătoare cu cele ale gripei
sezoniere. În anumite cazuri (1 din 150 de persoane infectate) boala poate
evolua spre forme mai grave cum ar fi encefalită, meningită, meningoencefalită
sau chiar poliomelită”, se menționează în articolul citat. Copiii și persoanele
în vârstă sunt categoriile cele mai afectate.

Și animalele
infectate pot manifesta simptome. „La cai boala evoluează în general
asimptomatic. Totuşi, aproximativ 1 din 10 cai infectaţi pot prezenta semne
care demonstrează afectarea funcţiilor măduvei spinării şi a creierului:
pierderi de echilibru, instabilitate, pareze, paralizii, abatere care
alternează cu accese de agresivitate, reacţie exagerată la zgomote, lumină,
mişcări necontrolate etc. Mortalitatea poate ajunge până la 40 – 60% din caii
afectaţi”, explică specialiștii ANSVSA.

În cazul păsărilor,
reacția este diferită. Unele specii pot să nu aibă simptome, în timp ce altele pot
prezenta semne precum: abatere, scăderi în greutate, pene zbârlite,
incapacitate de a zbura, capul lăsat pe spate, tulburări de echilibru în mers,
mişcări de „pedalare” ale picioarelor. În mod obişnuit, moartea survine la 25 –
40% din păsări în 24 de ore de la apariţia semnelor nervoase.

Specialiștii DSVSA
ne sfătuiesc, având în vedere potențialul pericol pentru om, să semnalăm
autoritățile atunci când observăm cadavre de păsări sau  păsări care se deplasează cu dificultate, nu
pot zbura sau stau nemişcate pe sol, informaţiile primite de la populaţie ajutând
medicii veterinari şi umani în adoptarea rapidă a măsurilor necesare pentru
reducerea posibilităţii de apariţie a unui eventual focar de boală.   

Cum putem preveni
infectările cu virusul West Nile

Măsurile de
prevenire a infectărilor cu virusul West Nile vizează în fapt împiedicarea
producerii înțepăturilor de țânțar, având în vedere cum se transmite boala.
Prin urmare, vom avea grijă în principal să eliminăm condițiile propice de
dezvoltare a țânțarilor. În mediul urban acțiunile sunt cele de dezinsecție, însă
acolo unde se cresc animale trebuie adoptate și alte măsuri, precum:

– acoperirea
adăpătorilor pe durata zilei (dacă animalele sunt folosite la muncă sau sunt la
păşunat) dar şi pe timpul nopţii, după adăpare;

– îndepărtarea
acumulărilor de apă temporare din interiorul sau din jurul fermei sau casei
(rezultate în urma ploilor de vară).

Pentru prevenirea
transmiterii bolii la om, măsurile obişnuite de îndepărtare a ţânţarilor din
interiorul locuinţelor se dovedesc a fi cele mai eficiente:

– montarea plaselor
de ţânţari la ferestre;

– utilizarea
substanţelor chimice repelente disponibile în comerţ;

– folosirea
pantalonilor lungi şi a hainelor cu mânecă lungă după lăsarea serii.

„Nu toți cei care
ajung în contact, sau care sunt înțepați de acești țânțari, fac și boala manifestă”

Medicul primar boli
infecțioase Simina Aysel Florescu a explicat, într-o intervenție în direct la
Digi 24, că aceste cazuri de infectare nu mai sunt o noutate pe teritoriul
României.

„E bine să nu
generăm niciun fel de panică acum, pentru că se știe de foarte mult timp că în
România, și în special în sudul țării, inclusiv în București, există prezent de
mult timp acest virus care este transmis de către țânțarii existenți în țara
noastră de foarte mulți ani. Lucrul acesta se întâmplă în fiecare vară. Faptul că
există o supraveghere a vectorilor care transmit este un lucru foarte bun,
pentru că în acest fel putem să acționăm”, a explicat dr. Florescu.

Important este să acționăm astfel încât să evităm infectările. Pe de altă parte, a
subliniat medicul, nu toate persoanele care sunt înțepate de țânțarul purtător
al virusului manifestă boala.

„Nu toți cei care
ajung în contact, sau care sunt înțepați de acești țânțari, fac și boala manifestă
sau forme severe ale bolii. Pentru că cei care fac forme grave sunt în procent
foarte mic, de câteva procente. Maxim 10% din cei infectați fac forme evidente
clinic cu febră și din aceștia și mai puțini fac forme severe de tip
meningo-encefalită. (…) Pe de altă parte, dacă, mai ales la vârstnici, apar
semnele de care am vorbit anterior (n. red. – cefalee, dureri mari de cap,
febră și eventual dureri musculare), evident că ajung în atenția spitalului
unde putem să stabilim cu certitudine dacă au această boală sau nu. Este foarte
important, este obligatoriu să vorbim cu un medic”, a insistat dr. Simina Aysel
Florescu. Medicul a precizat de asemenea că este important să prevenim
infectarea acționând împotriva vectorilor bolii (țânțarii) pentru că nu există
vaccin pentru prevenție.