De ce se sărbătorește Ziua Armatei Române la 25 octombrie. Câți militari are țara noastră

La 25 octombrie
1944, Armata Română a intrat în oraşul Carei preluând controlul asupra
întregului teritoriu pierdut în urma Dictatului de la Viena din 1940.

Monumentul de la Carei

După actul de la 23
august 1944, când România s-a alăturat Naţiunilor Unite, Armata Română a
contribuit într-o mare măsură la efortul de război împotriva Germaniei fasciste
şi Ungariei horthyste.

Odată cu eliminarea
prezenţei militare germane de pe teritoriul aflat sub controlul guvernului
român, Armatele 1 şi 4 române au fost angajate la nord de Carpaţii Meridionali
şi la vest de Carpaţii Occidentali, pe un front foarte larg, pătrunzând în
dispozitivul de luptă germano-ungar aproape 350 de kilometrI.

Ofensiva
propriu-zisă pentru eliberarea părţii de nord-vest a României a fost declanşată
la 9 octombrie 1944, acţiunile militare încadrându-se în Operaţia ofensivă
„Debreţin”, concepută şi executată de Înaltul Comandament sovietic, care a
vizat şi eliberarea părţii estice a Ungariei (până la Tisa).

În seara zilei de 24
octombrie, militarii Diviziei 9 Infanterie au pătruns în Carei unde au angajat
lupte de stradă. În zorii zilei de 25 octombrie 1944, după lupte grele, ultima
localitate românească mai importantă de la frontiera de vest a ţării a fost
eliberată.

Victoria a fost
obţinută prin lupta a 525.702 de militari români, angajaţi de la 23 august 1944
în operaţii militare împotriva trupelor germane şi ungare, din care au fost
pierduţi peste 58.330 (morţi, răniţi şi dispăruţi). Pierderile provocate
inamicului s-au ridicat la peste 72.000 de militari.

Eliberarea oraşului
Carei, acum 80 de ani şi respingerea trupelor germane şi ungare dincolo de frontiera
firească a ţării, a dat prilej multora dintre comandanţii români să elogieze
lupta şi jertfa militarilor români, precum şi semnificaţia momentului.

La 25 octombrie 1944, Armata Română a intrat în oraşul Carei
preluând controlul asupra întregului teritoriu pierdut în urma Dictatului de la
Viena din 1940.

,,După patru ani de cumplită suferinţă şi împilare
maghiară Ardealul a fost eliberat de sub hoardele cotropitoare. Stindardul
libertăţii şi drepturilor noastre nepieritoare îmbracă azi în sărbătoare
oraşele şi satele pângărite de urgia uzurpatorilor… Plaiurile şi codrii
Maramureşului, Ţării Oaşului şi Crişanei vuiesc iarăşi de voioşia libertăţii
câştigate. Românii de pretutindeni, cu mic cu mare, tresaltă la sunetul
trâmbiţelor biruitoare. Ardealul sfânt, leagăn scump al românilor, furat
printr-un odios dictat, oferit cu generozitate de dictatorii Europei magnaţilor
unguri, pentru întregirea latifundiilor lor, a revenit azi, prin luptă dreaptă
şi jertfă vrednică la patria din care a fost rupt”, spunea generalul Mihai
Racoviţă, ministrul de Război. 

Dincolo de partea cunoscută a evenimentului se află o altă
poveste, acea a Generalului Gheorghe Avramescu, care a decis să îi facă un
cadou Regelui Mihai de ziua sa, pornind ofensiva împotriva trupelor care ocupau
Transilvania încă din 1944.Ofensiva lui a fost atât de puternică încât a
eliberat nu doar Careiul, ci şi alte câteva oraşe din Ungaria.

Acest eveniment este dedicat atât armatei, instituţie simbol
a statului, dar mai ales celor care şi-au pierdut viaţa în marşul accelerat de
eliberare al ţării.

Eliberarea părţii de nord-est a Transilvaniei nu a însemnat
şi încetarea luptelor duse de Armata României, care a continuat războiul
antifascist alături de puterile Naţiunilor Unite pentru eliberarea Ungariei,
Cehoslovaciei şi Austriei, până la victoria finală.

Armata română numără în
prezent în jur de 75. 000 de militari. Pe lângă trupele active, România
trebuie să dispună concomitent de o rezervă militară care să poată fi
mobilizată rapid în caz de stare de asediu ori de război. Rezerva operațională numără în prezent în jur de 55.000 de persoane