104% – Economia reală

Administrația Trump a anunțat că taxele vamale impuse Chinei vor fi de 104% și nu de 34%, cum se stabilise săptămâna trecută. Majorarea s-a făcut ca represalii la adresa Chinei, pentru că această țară a precizat că va aplica o cotă de taxare egală pentru importurile americane, respectiv de 34%.

Parcă suntem într-o partidă de pocher în care fiecare jucător plusează într-o exuberanță irațională. Dar, nu ne aflăm la un joc de pocher, ci suntem în economia reală. Trebuie să fie clar. O taxă vamală de 104% înseamnă că dacă o companie, oricât de mare sau de mică este, aduce un produs în SUA va plăti o taxă de vamă egală cu valoarea produsului. Dacă aduci cizme de cauciuc fabricate în China care costă la vamă 50 de dolari, atunci firma va plăti încă 50 de dolari.

Am dat acest exemplu pentru a înțelege că importurile din China vor costa dublu începând de azi. Ce șanse va mai avea un produs importat din China să se vândă pe piața americană? Chiar și în condițiile în care ar fi absolut necesar americanilor, chiar dacă firma producătoare își micșorează drastic profitul și reduce „la sânge” costurile, marfa produsă în China va avea șanse minime să fie vândută. Orice economie care produce cizme de cauciuc și care are o rată mai mică a tarifului vamal poate cuceri piața americană.

De fapt, atunci când vorbim de o taxă de 104% înseamnă un nivel care dorește să blocheze importurile din China. În situația în care China va răspunde cu aceeași cotă, așa cum a făcut prima oară, ne putem întreba dacă nu cumva comerțul SUA-China nu se va bloca pur și simplu?

Deocamdată, calculele „la cald” ale analiștilor americani arată că ritmul de creștere al economiei chineze va încetini anul acesta de la 5% la 4%, iar exporturile vor scădea cu 5% de la creșterea cu 6%, anul trecut. S-ar putea să fie o estimare prea optimistă, dar în acest moment lucrurile sunt în mișcare.

Nu știm care va fi răspunsul Chinei la cota de 104% și nu știm dacă firmele chinezești nu vor abandona de bunăvoie piața americană pentru a se orienta către alte geografii. Desigur, America nu este o piață ca oricare alta, este cea mai mare piață, dar uneori poți fi obligat să renunți la „peștele cel mare”.

De altfel, o bună dovadă în acest sens este discuția telefonică la nivel înalt între Uniunea Europeană și China. Va fi o alianță de conjunctură? Greu de spus, pentru că este evident că niciun bloc comercial nu se simte bine să fie invadat de mărfurile chinezești în căutare de noi debușee de piețe.

În acest context, cearta dintre Elon Musk și Peter Navarro, consilierul economic al președintelui american, are doar miza spargerii frontului pro-Trump. Navarro spune despre Tesla că bateriile, o componentă importantă a mașinii, vin din Japonia și China, iar elementele de electronică sunt fabricate în Taiwan. În schimb, Elon Musk îl acuză pe Navarro că este un economist anti-chinez.

Sunt câteva întrebări: în general, noile taxe și, în special, noua taxă aplicată Chinei sunt stabilite din orgoliul președintelui Trump, sunt făcute pentru a opri schimburile comerciale cu SUA sau pentru a chema statele terțe la negocieri?

Oricare ar fi motivul rezultatul este că sistemul de comerț global riscă să fie blocat. Sunt economiști care cred, probabil la fel ca Donald Trump, că lanțurile globale de producție și comerț pot fi schimbate peste noapte și că noul sistem protecționist îl va prelua rapid pe cel desfășurat la nivel global.

Suntem în fața a două scenarii: fie așa ceva nu se va întâmpla niciodată, pentru că firmele multinaționale vor găsi o cale să blocheze schimbarea, fie dărâmarea sistemului globalist se va face cu atât de mult zgomot, a se înțelege costuri mari pentru populație și companii, încât politicienii care au promovat schimbarea vor fi obligați să iasă din scenă. Deocamdată, avem atât de multe întrebări și atât de puține răspunsuri.