Testul de cultură generală care a zăpăcit toți românii. De ce se spune că ai ghinion dacă spargi oglinda

Imaginează-ți scena: te împiedici, oglinda din mâna ta cade și se face țăndări pe podea. Primul gând care îți vine în minte? „Șapte ani de ghinion!”

Oglinzile sunt considerate obiecte magice / foto: Pixabay

Este una dintre cele mai cunoscute superstiții, dar puțini știu de unde vine această credință și de ce a ajuns atât de răspândită.

Oamenii au fost fascinați – și speriați – de reflexia lor cu mult timp înainte să existe oglinzile moderne. Grecii antici, spre exemplu, considerau că a-ți vedea reflexia era un semn rău. Mitul lui Narcis, tânărul care s-a îndrăgostit de propria imagine reflectată în apă și a murit de dor, este poate cel mai cunoscut exemplu.

Romanii, însă, au fost primii care au folosit oglinzi veritabile – obiecte extrem de valoroase, confecționate din metal lustruit. Tocmai raritatea și prețul acestor oglinzi explică în parte de ce spargerea uneia era considerată un semn de rău augur. Dacă un servitor spargea o oglindă, ar fi avut nevoie de șapte ani de muncă pentru a o înlocui. Așa s-ar fi născut mitul ghinionului de șapte ani.

Ciclul de șapte ani și magia oglinzilor

Prima mențiune scrisă a superstiției apare în 1777, într-un text englezesc care asocia spargerea oglinzii cu o formă de „divinație veche” și „ritualuri superstițioase și diabolice”.

În același timp, romanii antici credeau că viața se desfășoară în cicluri de câte șapte ani. Astfel, un accident precum spargerea unei oglinzi ar afecta întreaga perioadă până la reînnoirea spirituală a individului.

De-a lungul secolelor, oglinzile au fost considerate obiecte magice, capabile să reflecte nu doar aspectul fizic, ci și sufletul.

De aici a apărut ideea că, odată spartă, oglinda fragmentează și sufletul celui care se reflecta în ea. Un suflet „vătămat” nu ar mai putea proteja trupul, expunând persoana în fața ghinionului sau a nenorocirilor.

Ghinion sau doar o superstiție

Expertul…